Viața cu mezoteliom: opțiuni de tratament și strategii de gestionare a simptomelor

Mezoteliomul pleural

Cauzele mezoteliomului

• Expunerea la azbest:

1. Profesională: Persoanele care au lucrat în industrii precum construcții, șantiere navale, minerit, instalații industriale și fabrici de materiale izolatoare sunt cele mai expuse. Muncitorii care au fost expuși la azbest la locul de muncă pot aduce fibre de azbest acasă pe haine, expunându-și și membrii familiei.
2. Mediul înconjurător: Cei care locuiesc în apropierea minelor de azbest sau a fabricilor care folosesc azbest pot fi expuși la fibrele aeropurtate. De asemenea, azbestul poate fi găsit în clădirile vechi, unde materialele de construcție conțin acest mineral.
3. Expunerea secundară: Membrii familiei muncitorilor expuși la azbest pot fi afectați prin contactul cu hainele sau pielea celor care au fost expuși la locul de muncă.

• Expunerea la erionită: Erionita este un mineral natural care face parte din familia zeoliților și poate avea proprietăți asemănătoare azbestului. Expunerea la erionită a fost legată de mezoteliom în anumite regiuni ale lumii, cum ar fi unele zone rurale din Turcia.
• Expunerea la radiații: În cazuri rare, mezoteliomul a fost asociat cu expunerea la radiații, în special la un tip de substanță radioactivă numită toriu. Această expunere poate apărea în urma unor proceduri medicale mai vechi care foloseau toriu sau ca rezultat al expunerii la radiații în mediul profesional.
• Infecția cu virusul Simian 40 (SV40): Unele studii sugerează o posibilă legătură între infecția cu SV40 și dezvoltarea mezoteliomului, dar această asociere nu este complet înțeleasă și necesită mai multe cercetări.
• Predispoziția genetică: În cazuri foarte rare, unele persoane pot avea o predispoziție genetică la dezvoltarea mezoteliomului, chiar și în absența unei expuneri semnificative la azbest. Mutarea genetică în gena BAP1 a fost asociată cu un risc crescut de mezoteliom.

 

Simptomele mezoteliomului

• Dificultăți de respirație (dispnee): Apare din cauza acumulării de lichid în jurul plămânilor sau a creșterii tumorii care comprimă plămânii.
• Dureri în piept: Dureri persistente sau senzații de presiune în piept, care pot fi cauzate de iritarea sau inflamația pleurei.
• Tuse persistentă: O tuse uscată și persistentă care nu răspunde la tratamentul obișnuit.
• Scădere în greutate neintenționată: Pierderea inexplicabilă în greutate poate fi un semn al multor tipuri de cancer, inclusiv al mezoteliomului.
• Oboseală: Stare de slăbiciune și oboseală generală.
• Efuziune pleurală: Acumularea de lichid în spațiul pleural, ceea ce poate agrava dificultățile de respirație și poate necesita drenaj.

• Durere abdominală: Durere persistentă sau disconfort în zona abdominală.
• Umflarea abdomenului: Acumularea de lichid în abdomen (ascită) poate duce la umflarea și distensia abdomenului.
• Greață și vărsături: Probleme digestive cauzate de creșterea tumorii sau de acumularea de lichid.
• Scădere în greutate: Pierdere în greutate fără o cauză aparentă.
• Anemie: Slăbiciune și oboseală cauzate de un număr scăzut de celule roșii în sânge.

• Dureri în piept: Dureri sau senzații de presiune în zona pieptului.
• Dificultăți de respirație: Senzație de respirație scurtă, în special în poziție culcată.
• Palpitații: Bătăi neregulate sau rapide ale inimii.

• Umflarea scrotului: Prezența unei mase sau a unui nodul în zona scrotului.
• Durere: Disconfort sau durere în zona testiculară sau scrotală.

Gestionarea simptomelor

• Strategii de gestionare: Utilizarea de metode variate pentru a controla durerea, inclusiv tehnici de relaxare, terapie fizică și alte intervenții non-farmacologice. În unele cazuri, abordările mai avansate pot fi necesare pentru a ameliora disconfortul.

• Suport respirator: Administrarea de oxigen suplimentar poate fi necesară pentru pacienții cu dificultăți de respirație severe. Alte tehnici, precum drenajul lichidului acumulat în cavitatea toracică, pot ajuta la îmbunătățirea respirației.

• Intervenții pentru lichidul abdominal: Proceduri care ajută la reducerea acumulării de lichid în cavitatea abdominală și la ameliorarea presiunii asupra organelor interne.

• Suport nutrițional: Consultarea cu un specialist în nutriție pentru a planifica o dietă care să ajute la menținerea poftei de mâncare și să reducă disconfortul gastrointestinal.

• Terapie și suport: Oferirea de suport pentru oboseală prin ajustarea nivelului de activitate și asigurarea unui echilibru între odihnă și activitate fizică.

• Consiliere: Asigurarea de suport psihologic pentru a ajuta pacienții să facă față stresului și anxietății asociate cu boala. Participarea la grupuri de suport poate oferi oportunități de împărtășire a experiențelor și sprijin emoțional.

• Abordare holistică: Focalizarea pe îmbunătățirea calității vieții prin gestionarea simptomelor și sprijin emoțional, nu doar prin tratamentele specifice pentru cancer.

• Intervenții pentru lichide și tumori: Proceduri menite să reducă acumularea de lichid și să trateze complicațiile asociate cu mezoteliomul, contribuind la un confort mai bun pentru pacient.

Diagnosticul mezoteliomului

• Istoric de expunere la azbest: Primul pas în diagnosticul mezoteliomului este evaluarea istoricului medical al pacientului, în special dacă există expunere la azbest. Aceasta poate include întrebări despre locul de muncă, mediul de locuit și eventualele simptome recente.
• Examinare fizică: Medicul va efectua o examinare fizică pentru a identifica semne precum acumularea de lichid în cavitatea pleurală (în cazul mezoteliomului pleural) sau în abdomen (în cazul mezoteliomului peritoneal).

• Radiografie toracică: O radiografie toracică poate arăta anomalii în plămâni, cum ar fi îngroșarea pleurei sau acumularea de lichid (efuziune pleurală).
• Tomografie computerizată (CT): O scanare CT oferă imagini detaliate ale zonei toracice sau abdominale, ajutând la evaluarea dimensiunii și localizării tumorilor.
• Imagistică prin rezonanță magnetică (RMN): RMN poate fi utilizată pentru a evalua mai detaliat țesuturile moi și pentru a determina gradul de răspândire al cancerului.
• Tomografie cu emisie de pozitroni (PET): PET este utilizată pentru a detecta activitatea metabolică anormală, ajutând la identificarea celulelor canceroase în organism.

• Analiza lichidului pleural sau peritoneal: Dacă există acumulare de lichid în jurul plămânilor (efuziune pleurală) sau în abdomen (ascită), medicii pot efectua o procedură de drenaj (toracocenteză sau paracenteză) pentru a extrage lichidul. Lichidul este analizat în laborator pentru a detecta prezența celulelor canceroase.
• Markeri tumorali: Testele de sânge pot fi folosite pentru a detecta markeri tumorali specifici care pot fi prezenți în cazul mezoteliomului. Cu toate acestea, acești markeri nu sunt suficient de specifici pentru a confirma diagnosticul.

• Biopsie pleurală: Se poate realiza prin toracoscopie (introducerea unui instrument în cavitatea pleurală) pentru a preleva un eșantion de țesut pleural.
• Biopsie peritoneală: Pentru mezoteliomul peritoneal, se poate realiza o laparoscopie pentru a preleva țesut din cavitatea abdominală.
• Biopsie cu ac fin: O metodă mai puțin invazivă în care un ac subțire este introdus pentru a preleva un eșantion de țesut sau lichid.

• Examinare microscopică: Eșantionul de țesut prelevat prin biopsie este examinat la microscop pentru a identifica celulele canceroase. Mezoteliomul are un aspect specific la microscop, dar poate semăna cu alte tipuri de cancer, cum ar fi adenocarcinomul.
• Testare imunohistochimică: Aceasta implică utilizarea de coloranți speciali pentru a evidenția anumite proteine sau markeri prezenți în celulele mezoteliomului. Această testare ajută la diferențierea mezoteliomului de alte tipuri de cancer.

• Toracoscopie sau laparoscopie: Pentru a evalua extinderea locală a tumorii.
• Testele imagistice: Scanările CT, RMN sau PET pot fi utilizate pentru a evalua răspândirea cancerului în ganglionii limfatici sau alte organe.

Stadiile mezoteliomului

• T (Tumora primară): Măsoară dimensiunea și extinderea tumorii primare.
• N (Ganglionii limfatici regionali): Indică dacă cancerul s-a răspândit la ganglionii limfatici.
• M (Metastaze): Arată dacă cancerul s-a răspândit la alte părți ale corpului.

• T1: Tumora este localizată în pleură (mucoasa plămânilor) și nu s-a răspândit la alte organe sau ganglioni limfatici.
• N0: Nu există răspândire la ganglionii limfatici.
• M0: Nu există metastaze.

• T2: Tumora s-a extins la pleura de pe ambele părți ale plămânilor sau poate afecta mușchiul diafragmei sau plămânul învecinat.
• N0: Nu există răspândire la ganglionii limfatici.
• M0: Nu există metastaze.

• T3: Tumora s-a extins la structuri locale mai profunde, cum ar fi peretele toracic, pericardul (mucoasa inimii) sau diafragma.
• N1/N2: Cancerul s-a răspândit la ganglionii limfatici din apropierea plămânilor sau la ganglionii limfatici din centrul pieptului.
• M0: Nu există metastaze.

• T4: Tumora s-a extins extensiv la structuri vitale, cum ar fi coloana vertebrală, nervii sau alte organe.
• N3: Cancerul s-a răspândit la ganglionii limfatici îndepărtați.
• M1: Există metastaze, adică cancerul s-a răspândit la alte organe, cum ar fi ficatul, creierul sau oasele.

Tratamentul mezoteliomului

Tratamentul mezoteliomului pleural

• Chirurgie curativă: În stadiile incipiente (Stadiul 1 și 2), dacă mezoteliomul este localizat și rezectabil, se poate încerca îndepărtarea chirurgicală a tumorii.
• Pleurectomie și decorticație: Îndepărtarea pleurei afectate și a țesutului înconjurător.
• Eviscerare pleurală: Îndepărtarea întregului plămân afectat împreună cu pleura și alte structuri afectate, urmată de reconstrucția cavității toracice.
• Chimioterapie intraoperatorie: Uneori, se administrează chimioterapie direct în cavitatea toracică în timpul intervenției chirurgicale pentru a distruge celulele canceroase rămase.
• Chirurgie paliativă: În stadiile avansate, chirurgia poate fi utilizată pentru a ameliora simptomele, cum ar fi acumularea de lichid în cavitatea pleurală (efuziune pleurală), prin proceduri precum toracocenteza.

• Chimioterapia sistemică: Este adesea utilizată în combinație cu alte tratamente și poate fi administrată înainte (neoadjuvant) sau după (adjuvant) chirurgie.
• Medicamente
• Eficiență: Chimioterapia poate ajuta la reducerea dimensiunii tumorilor și la controlul creșterii acestora, dar rareori este curativă.

• Radioterapie localizată: Poate fi utilizată pentru a trata zonele specifice afectate de tumoră sau pentru a controla durerea și alte simptome. Este adesea folosită după chirurgie pentru a distruge celulele canceroase rămase.
• Radioterapie paliativă: Poate ajuta la ameliorarea simptomelor în stadiile avansate, cum ar fi durerea și dificultățile de respirație.

• Terapie țintită: Medicația care vizează anumite molecule implicate în dezvoltarea cancerului poate fi folosită în combinație cu chimioterapia.
• Imunoterapie: Utilizarea medicamentelor care ajută sistemul imunitar să recunoască și să distrugă celulele canceroase. Deși nu este încă standard de tratament pentru mezoteliom, imunoterapia este o direcție promițătoare în cercetarea cancerului.

Tratamentul mezoteliomului peritoneal

• Chirurgie curativă: De obicei, implică o procedură numită debulking, care presupune îndepărtarea cât mai mult posibil din tumoră și a lichidului acumulat.
• Peritonectomie: Îndepărtarea mucoasei abdominale afectate.
• Chimioterapie intraperitoneală: Administrarea de chimioterapie direct în cavitatea abdominală după îndepărtarea tumorii pentru a distruge celulele canceroase rămase.

• Chimioterapie: Similară cu tratamentul pentru mezoteliomul pleural, adesea combinată cu alte metode pentru a controla creșterea tumorilor și a ameliora simptomele.

Tratamentul mezoteliomului pericardic și scrotal

• Tratament: Aceste forme de mezoteliom sunt foarte rare și tratamentul este adesea individualizat, implicând chirurgie pentru a îndepărta tumorile, chimioterapie și radioterapie pentru a controla simptomele și a încetini progresia bolii.

• Controlul durerii: Analgezice și alte medicamente pentru gestionarea durerii.
• Terapie de suport: Managementul simptomelor precum dificultățile de respirație, greața și oboseala.
• Îngrijire paliativă: Asistență psihosocială și suport pentru pacient și familie.

23-09-2024