Tipuri histopatologice de cancer de endometru (endometrioid, seros, cu celule clare): caracteristici si implicarea in deciziile terapeutice

Cancerul de endometru include mai multe tipuri histopatologice, fiecare cu particularități care influențează tratamentul și evoluția bolii. În acest articol analizăm principalele forme — endometrioid, seros și cu celule clare — și rolul lor în deciziile terapeutice.

Doresc sa aflu mai multe detalii

Nume

Camp Obligatoriu

Prenume

Camp Obligatoriu

Telefon

Camp Obligatoriu

Mesaj

Camp Obligatoriu

Eroare procesare - ReCaptcha nu a fost validat

Apasand butonul “Trimite” confirmi ca esti de acord cu Politica de Confidentialitate GRAL Medical si Termeni si conditii

This site is protected by reCAPTCHA and the Google Privacy Policy and Terms of Service apply.

Cancerul de endometru este cea mai frecventă formă de cancer ginecologic la femeile aflate în postmenopauză și se dezvoltă din celulele care tapetează interiorul uterului. Dincolo de stadiul bolii, tipul histopatologic joacă un rol esențial în stabilirea prognosticului și a conduitei terapeutice. Fiecare variantă – endometrioid, seros sau cu celule clare – prezintă particularități distincte de evoluție, răspuns la tratament și risc de recidivă. Înțelegerea acestor diferențe permite medicilor să personalizeze tratamentul și să crească șansele de vindecare și control pe termen lung al bolii.

Ce este cancerul de endometru și cum se clasifică histopatologic

Cancerul de endometru este o formă de neoplazie malignă care se dezvoltă din mucoasa internă a uterului, numită endometru. Boala apare, de obicei, la femeile aflate în postmenopauză, însă poate fi diagnosticată și la paciente mai tinere, în special în prezența unor factori de risc precum obezitatea, expunerea prelungită la estrogeni sau antecedentele familiale de cancer ginecologic.

Diagnosticul de certitudine se stabilește prin examinarea histopatologică a țesutului prelevat în urma biopsiei endometriale sau a intervenției chirurgicale. Această analiză microscopică permite identificarea tipului histologic al tumorii – o informație esențială pentru alegerea tratamentului și evaluarea prognosticului.

În funcție de aspectele celulare și moleculare, cancerul de endometru se clasifică în două mari categorii:

Tipul I (endometrioid) – asociat cu expunerea la estrogeni, evoluție mai lentă și prognostic favorabil.
Tipul II (non-endometrioid) – include formele seros, cu celule clare și mucinos, caracterizate prin comportament biologic agresiv și risc crescut de recidivă.

Această clasificare ajută echipa medicală să stabilească strategia terapeutică optimă, de la intervenția chirurgicală până la tratamentele adjuvante precum chimioterapia, radioterapia sau terapia hormonală.

Carcinomul endometrioid

Carcinomul endometrioid este cel mai frecvent tip histopatologic de cancer de endometru, reprezentând aproximativ 70–80% dintre cazuri. Acest subtip aparține tipului I de cancer endometrial, fiind, în general, asociat cu un prognostic favorabil și o evoluție lentă.

Se dezvoltă, de obicei, pe fondul unei stimulări hormonale excesive cu estrogen, necontrabalansată de progesteron — situație frecvent întâlnită la femeile cu obezitate, diabet zaharat, hipertensiune arterială sau în cazul terapiei hormonale fără supraveghere medicală.

Din punct de vedere microscopic, tumorile endometrioide prezintă structuri glandulare similare endometrului normal, dar cu atipii celulare și pierderea arhitecturii normale. Gradul de diferențiere (G1–G3) influențează direct prognosticul: cu cât celulele sunt mai bine diferențiate, cu atât răspunsul la tratament este mai bun.

Implicații terapeutice:

Tratamentul standard este chirurgical (histerectomie totală cu anexectomie bilaterală).
În stadiile incipiente, pacientele pot beneficia de terapie hormonală (progestative) dacă doresc conservarea fertilității.
În cazurile cu factori de risc crescut, se pot adăuga radioterapie sau chimioterapie adjuvantă.

Carcinomul endometrioid are, în general, o rată de supraviețuire ridicată, mai ales atunci când este diagnosticat precoce, subliniind importanța controalelor ginecologice periodice.

Carcinomul seros

Carcinomul seros al endometrului aparține tipului II de cancer endometrial și reprezintă o formă agresivă, caracterizată printr-un comportament biologic similar carcinomului seros ovarian. Deși este mai puțin frecvent (aproximativ 10% dintre cazuri), este responsabil pentru o proporție semnificativă a deceselor cauzate de cancerul de endometru, din cauza tendinței sale de recidivă și diseminare precoce.

Acest subtip afectează cel mai frecvent femeile în postmenopauză, fără legătură cu expunerea la estrogeni. La examinarea microscopică, se observă celule cu atipii marcate, nucleoli proeminenți și arhitectură papilară sau micropapilară, iar la nivel molecular se asociază adesea cu mutații ale genei TP53, ceea ce explică agresivitatea crescută a bolii.

Caracteristici clinice și evolutive:
Se dezvoltă frecvent pe un endometru atrofic, fără hiperplazie preexistentă.
Are o tendință pronunțată de a invada miometrul, trompele uterine și ovarele.
Metastazele peritoneale și recidivele la distanță pot apărea chiar în stadii aparent localizate.

Implicații terapeutice:

Tratamentul principal este chirurgia extinsă (histerectomie totală cu anexectomie bilaterală, limfadenectomie pelvină și paraaortică).
Din cauza riscului ridicat de diseminare, se recomandă frecvent chimioterapie adjuvantă și, în unele cazuri, radioterapie.
Monitorizarea atentă post-tratament este esențială pentru depistarea recidivelor precoce.

Carcinomul seros se remarcă prin evoluția rapidă și prognosticul rezervat, ceea ce face ca diagnosticarea timpurie și abordarea multidisciplinară să fie decisive pentru rezultatul terapeutic.

Carcinomul cu celule clare

Carcinomul cu celule clare al endometrului este o formă rară, dar agresivă de cancer endometrial, reprezentând aproximativ 1–5% dintre cazuri. Face parte din tipul II de cancer endometrial, alături de carcinomul seros, și se caracterizează printr-un comportament biologic sever, cu risc crescut de recidivă și metastazare precoce.

Acest subtip apare predominant la femeile în postmenopauză și, spre deosebire de forma endometrioidă, nu este asociat cu expunerea la estrogeni. Din punct de vedere histologic, tumora prezintă celule mari, cu citoplasmă clară sau eozinofilă, nucleoli proeminenți și arhitectură papilară, tubulo-chistică sau solidă.

Caracteristici distinctive:

Poate fi diagnosticat în stadii avansate chiar și atunci când leziunea primară pare limitată la uter.
Prezintă o rezistență relativ crescută la terapiile convenționale, ceea ce impune o abordare terapeutică personalizată.
Se asociază uneori cu mutații ale genelor ARID1A, PIK3CA și PTEN, ceea ce poate orienta utilizarea terapiilor țintite în cazurile selectate.

Implicații terapeutice:

Tratamentul de bază este chirurgical, incluzând histerectomie totală cu anexectomie bilaterală și evaluare ganglionară extinsă.
În funcție de stadiu și factori de risc, se recomandă chimioterapie și/sau radioterapie adjuvantă.
Monitorizarea postoperatorie este esențială, având în vedere riscul ridicat de recidivă sistemică.

Carcinomul cu celule clare are un prognostic nefavorabil, dar progresele în clasificarea moleculară și terapiile personalizate pot îmbunătăți pe viitor rezultatele terapeutice pentru aceste paciente.

Rolul profilării moleculare și imunohistochimice

În ultimii ani, abordarea diagnostică a cancerului de endometru s-a extins dincolo de analiza histopatologică clasică, incluzând profilarea moleculară și imunohistochimică, metode esențiale pentru o clasificare mai precisă și pentru alegerea tratamentului personalizat.

Profilarea moleculară permite identificarea alterărilor genetice și a expresiei proteinelor implicate în dezvoltarea și evoluția tumorii. Aceste informații completează datele morfologice și pot modifica semnificativ strategia terapeutică.

Clasificarea moleculară TCGA (The Cancer Genome Atlas)
Aceasta a introdus patru grupe moleculare majore, cu impact prognostic și terapeutic:

POLE-ultramutated – caracterizat prin mutații ale genei POLE, are prognostic excelent și, în unele cazuri, poate fi tratat mai conservator.
MSI-high (instabilitate microsatelitară) – determinată de defecte în sistemul de reparare a ADN (mismatch repair); aceste tumori pot răspunde la imunoterapie.
Copy-number low (endometrioid clasic) – corespunde frecvent carcinomului endometrioid bine diferențiat, cu evoluție favorabilă.
Copy-number high (p53 abnormal) – include carcinomul seros și alte forme agresive, asociate cu mutații TP53 și prognostic nefavorabil.

Rolul imunohistochimiei (IHC)
Imunohistochimia oferă informații despre expresia anumitor markeri proteici:

p53 – indicator al formelor agresive, seroase.
PTEN, ARID1A, MMR (MLH1, MSH2, MSH6, PMS2) – markeri utilizați pentru clasificarea și identificarea predispozițiilor genetice (ex. sindromul Lynch).
ER/PR (receptori hormonali) – importanți în stabilirea răspunsului la terapiile hormonale în carcinomul endometrioid.

Prin integrarea acestor analize, medicii pot individualiza tratamentul – de la alegerea regimului de chimioterapie, până la eligibilitatea pentru terapii țintite sau imunoterapie.

Profilarea moleculară și imunohistochimică reprezintă, astfel, un pas esențial spre medicina de precizie în oncologia ginecologică, permițând o evaluare mai exactă a prognosticului și o abordare terapeutică adaptată fiecărui pacient.

Implicația tipului histologic în deciziile terapeutice

Tipul histopatologic al cancerului de endometru reprezintă unul dintre cei mai importanți factori în stabilirea planului terapeutic. El determină nu doar extensia intervenției chirurgicale, ci și necesitatea tratamentelor adjuvante – chimioterapie, radioterapie sau terapie hormonală.

1. Tratamentul chirurgical
Indiferent de subtip, tratamentul de bază rămâne intervenția chirurgicală, care constă, în general, în histerectomie totală cu anexectomie bilaterală, asociată sau nu cu limfadenectomie.

În cazul carcinomului endometrioid, intervenția poate fi limitată, iar la pacientele tinere care doresc păstrarea fertilității, se poate lua în considerare o abordare conservatoare, sub supraveghere strictă.
Pentru carcinoamele seroase și cu celule clare, chirurgia trebuie să fie mai extinsă, cu evaluare ganglionară și peritoneală detaliată, dat fiind riscul mare de diseminare.

2. Radioterapia și chimioterapia adjuvantă

În forme endometrioide bine diferențiate (G1-G2) și limitate la uter, radioterapia poate fi suficientă pentru prevenirea recidivelor locale.
În carcinoamele seroase și cu celule clare, se recomandă aproape întotdeauna chimioterapie adjuvantă (pe bază de platină și taxani) și, uneori, radioterapie externă sau brahiterapie, pentru control local și sistemic.

3. Terapia hormonală

Are un rol important în carcinomul endometrioid, în special în cazurile cu expresie crescută a receptorilor estrogenici și progesteronici (ER/PR).
Este contraindicată în formele non-endometrioide (seros, cu celule clare), care nu răspund la tratament hormonal.

4. Terapii țintite și imunoterapie
Progresele în clasificarea moleculară au permis introducerea terapiilor personalizate:

Tumorile cu deficit de reparare a ADN (MSI-high) pot beneficia de imunoterapie (inhibitori PD-1/PD-L1).
Subtipurile cu mutații POLE sau PIK3CA pot fi evaluate pentru includerea în studii clinice cu terapii țintite.

5. Importanța abordării multidisciplinare
Decizia terapeutică finală este stabilită în cadrul unei comisii oncologice multidisciplinare, care reunește ginecologul oncolog, medicul anatomopatolog, oncologul medical și radioterapeutul. Această colaborare asigură o conduită personalizată, adaptată profilului histologic și molecular al tumorii, stadiului bolii și stării generale a pacientei.

Prognostic și urmărire post-terapeutică

Prognosticul cancerului de endometru este strâns legat de tipul histopatologic, stadiul bolii la diagnostic, gradul de diferențiere tumorală și profilul molecular. În general, formele endometrioide au un prognostic bun, cu o rată de supraviețuire la 5 ani de peste 85–90% în stadiile incipiente, în timp ce carcinoamele seroase și cu celule clare au o evoluție mai agresivă și o rată de recidivă mai ridicată.

Factori de prognostic importanți:

Tipul histologic și gradul de diferențiere (G1–G3) – tumorile slab diferențiate sunt asociate cu un risc crescut de diseminare.
Invazia miometrială și limfovasculară – influențează semnificativ probabilitatea metastazelor.
Statusul ganglionar – metastazele ganglionare pelvine sau paraaortice scad rata de supraviețuire.
Profilul molecular – tumorile POLE-ultramutated au cel mai bun prognostic, iar cele p53-abnormal (seros) au cel mai nefavorabil.

Monitorizarea post-tratament:
Urmărirea pacientelor tratate pentru cancer de endometru este esențială pentru depistarea precoce a recidivelor și gestionarea efectelor secundare.

Consultațiile de control se efectuează la fiecare 3–6 luni în primii 2 ani, apoi la 6–12 luni, în funcție de riscul de recidivă.
Examinarea clinică ginecologică și evaluarea pelvisului sunt obligatorii la fiecare vizită.
Investigațiile imagistice (ecografie, CT, RMN) sunt recomandate atunci când apar simptome sau suspiciuni clinice.
Se pot utiliza și teste moleculare sau markeri tumorali în cazurile cu risc înalt sau tratamente sistemice recente.

Suport și calitate a vieții:
După tratament, pacientele pot necesita sprijin psihologic, nutrițional și endocrinologic, mai ales în cazurile în care s-a practicat o intervenție chirurgicală radicală. Reabilitarea fizică și monitorizarea statusului hormonal contribuie la îmbunătățirea calității vieții și la prevenirea complicațiilor tardive.

În concluzie, urmărirea atentă și colaborarea strânsă între medicul ginecolog oncolog, oncologul medical și echipa de suport sunt esențiale pentru menținerea stării de sănătate și prevenirea recidivelor la pacientele cu cancer de endometru.

18-09-2025

Programeaza-te