Terapia hormonală (Androgen Deprivation Therapy – ADT): strategii și efecte secundare

Terapia de privare androgenică (ADT) este un pilon important în tratamentul cancerului de prostată. Acest articol explorează principalele strategii de administrare, alături de efectele secundare asociate și modalitățile de gestionare a acestora.

Terapia hormonală Androgen Deprivation Therapy – ADT

Doresc sa aflu mai multe detalii

Nume

Camp Obligatoriu

Prenume

Camp Obligatoriu

Telefon

Camp Obligatoriu

Mesaj

Camp Obligatoriu

Eroare procesare - ReCaptcha nu a fost validat

Apasand butonul “Trimite” confirmi ca esti de acord cu Politica de Confidentialitate GRAL Medical si Termeni si conditii

This site is protected by reCAPTCHA and the Google Privacy Policy and Terms of Service apply.

Terapia hormonală reprezintă una dintre opțiunile esențiale în tratamentul anumitor tipuri de cancer care depind de hormoni pentru a crește, în special cancerul de prostată. Androgenii, precum testosteronul, joacă un rol cheie în dezvoltarea și progresia acestui tip de cancer. Prin reducerea nivelului acestor hormoni, Androgen Deprivation Therapy (ADT) are ca scop încetinirea evoluției tumorii sau chiar reducerea dimensiunii acesteia. Deși eficientă, ADT este asociată cu o serie de efecte secundare care pot influența semnificativ calitatea vieții pacientului.

În acest articol, explorăm mecanismele terapiei, strategiile de administrare și cele mai frecvente reacții adverse care pot apărea pe parcursul tratamentului.

Ce este Androgen Deprivation Therapy (ADT)

Androgen Deprivation Therapy (ADT), cunoscută și sub denumirea de terapie de privare de androgeni, este o formă de tratament hormonal utilizată pentru a reduce nivelul hormonilor sexuali masculini – în special testosteronul – care pot stimula creșterea anumitor tipuri de cancer, în principal cancerul de prostată.

Androgenii sunt hormoni produși în principal de testicule, dar și în cantități mai mici de glandele suprarenale. În cazul cancerului de prostată, acești hormoni acționează ca un „combustibil” pentru celulele canceroase, favorizând multiplicarea și extinderea lor. Prin blocarea producției sau a acțiunii androgenilor, ADT ajută la încetinirea progresiei bolii, reducând dimensiunea tumorii sau controlând simptomele.

Există mai multe modalități prin care se poate realiza scăderea nivelului de androgeni:

Prin medicamente care inhibă producția de testosteron sau blochează acțiunea acestuia la nivel celular
Prin intervenții chirurgicale, cum este orhiectomia bilaterală (îndepărtarea testiculelor), care elimină sursa principală de androgeni

ADT nu vindecă cancerul, dar poate prelungi semnificativ supraviețuirea și poate ameliora simptomele, mai ales în formele avansate sau metastatice ale bolii.

Indicațiile ADT

Terapia de privare de androgeni (ADT) este indicată în principal în tratamentul cancerului de prostată – cel mai frecvent tip de cancer dependent de hormoni masculini. Această formă de terapie nu este, de regulă, utilizată în stadiile incipiente ale bolii, dar joacă un rol esențial în gestionarea cazurilor mai avansate sau recidivante.

Situații în care se indică ADT:

Cancer de prostată local avansat

În cazurile în care tumora s-a extins dincolo de prostată, dar nu a metastazat la distanță, ADT poate fi folosită pentru a reduce volumul tumoral și a îmbunătăți răspunsul la alte terapii, cum ar fi radioterapia.

Cancer de prostată metastazat

ADT este tratamentul de primă linie pentru pacienții la care cancerul s-a extins la alte organe sau oase. Scăderea nivelului de androgeni încetinește progresia bolii și poate ameliora simptomele, cum ar fi durerea osoasă.

Recidiva biochimică după tratament curativ

Dacă, după o intervenție chirurgicală (prostatectomie) sau radioterapie, nivelul PSA (antigen specific prostatic) începe să crească fără a exista dovezi clare de metastaze, ADT poate fi utilizată pentru a controla progresia bolii.

În combinație cu radioterapia

Pentru pacienții cu risc intermediar sau ridicat, ADT este adesea asociată cu radioterapia pentru a crește eficiența acesteia și pentru a reduce riscul de recidivă.

Terapie neoadjuvantă sau adjuvantă

În unele cazuri, ADT este administrată înainte (neoadjuvant) sau după (adjuvant) alte tratamente locale pentru a îmbunătăți rezultatele pe termen lung.

Deși cel mai frecvent utilizată în cancerul de prostată, ADT poate fi, rareori, luată în considerare și în alte tipuri de cancer hormono-sensibil la bărbați, în contexte specifice, stabilite de echipa medicală.

Strategii de administrare a terapiei hormonale

Terapia de privare de androgeni (ADT) poate fi realizată prin mai multe metode, alese în funcție de stadiul bolii, obiectivele tratamentului și profilul pacientului. Există două abordări principale: intervenția medicamentosă și intervenția chirurgicală.

1. Tratamentul medicamentos
Aceasta este cea mai frecvent utilizată metodă și are rolul de a reduce producția de hormoni masculini sau de a bloca efectele acestora asupra celulelor tumorale. Se administrează sub formă de injecții sau pastile, la intervale regulate.

Unele medicamente acționează asupra axei hipotalamo-hipofizo-gonadale, reducând secreția naturală de testosteron.
Altele blochează acțiunea hormonilor direct la nivelul receptorilor celulelor, împiedicând stimularea tumorii.

În anumite cazuri, aceste două tipuri de tratamente pot fi combinate pentru un efect mai complet, cunoscut sub denumirea de blocadă androgenică completă.

2. Orhiectomia bilaterală
Această opțiune constă în îndepărtarea chirurgicală a testiculelor, care reprezintă principala sursă de producție a hormonilor masculini. Este o metodă definitivă, cu efect rapid, dar este mai puțin utilizată în prezent din cauza impactului psihologic și a caracterului ireversibil.

3. Terapia hormonală intermitentă
În unele cazuri, tratamentul hormonal poate fi administrat în cicluri, cu pauze controlate între perioadele de terapie. Această strategie are scopul de a reduce efectele secundare pe termen lung, menținând totodată controlul bolii. Este indicată doar în contexte bine definite și sub supraveghere medicală atentă.

Efecte secundare frecvente ale ADT

Terapia de privare de androgeni (ADT) este eficientă în controlul cancerelor hormono-dependente, dar influențează semnificativ echilibrul hormonal al organismului. Scăderea nivelului de testosteron are un impact sistemic, ceea ce poate duce la apariția unor efecte secundare variate. Intensitatea acestora diferă de la un pacient la altul și poate fi influențată de durata tratamentului.

1. Tulburări sexuale

Scăderea libidoului (apetitului sexual)
Disfuncție erectilă
Scăderea fertilității

2. Simptome vasomotorii

Bufeuri (valuri de căldură)
Transpirații nocturne

Acestea sunt unele dintre cele mai frecvente efecte raportate de pacienți, mai ales în primele luni de tratament.

3. Modificări metabolice și corporale

Creștere în greutate, în special acumulare de grăsime abdominală
Scăderea masei musculare
Creșterea riscului de diabet zaharat și dezechilibre ale profilului lipidic

4. Pierderea densității osoase

ADT favorizează apariția osteopeniei sau osteoporozei
Crește riscul de fracturi, mai ales la nivelul coloanei și șoldurilor

5. Tulburări emoționale și cognitive

Stări de oboseală persistentă
Iritabilitate sau anxietate
Scăderea capacității de concentrare
Risc crescut de depresie

6. Alte manifestări posibile

Ginecomastie (creșterea în volum a sânilor)
Modificări ale părului corporal
Scăderea rezistenței la efort

Este important ca aceste reacții adverse să fie monitorizate de către medicul curant și, atunci când este necesar, gestionate prin intervenții specifice, consiliere psihologică, dietă echilibrată și activitate fizică adaptată.

Monitorizarea și managementul efectelor adverse

Pentru pacienții aflați sub terapie de privare de androgeni (ADT), monitorizarea atentă și gestionarea efectelor adverse sunt esențiale pentru menținerea unei calități bune a vieții și pentru prevenirea complicațiilor pe termen lung. Evaluările regulate și intervențiile corect alese pot reduce impactul negativ al tratamentului și pot sprijini pacientul în adaptarea la noile schimbări fiziologice.

1. Evaluări medicale periodice

Analize de sânge pentru monitorizarea nivelului hormonal, a glicemiei și a profilului lipidic
Evaluarea densității osoase (prin osteodensitometrie) pentru depistarea precoce a osteopeniei sau osteoporozei
Măsurători ale greutății corporale și ale circumferinței abdominale pentru a urmări modificările metabolice
Verificarea tensiunii arteriale și a funcției cardiovasculare

2. Suport nutrițional și modificări ale stilului de viață

Adoptarea unei diete echilibrate, bogate în proteine, calciu și vitamina D, cu reducerea grăsimilor saturate și a zaharurilor
Menținerea activității fizice regulate, prin exerciții adaptate vârstei și condiției fizice, pentru a conserva masa musculară și densitatea osoasă
Renunțarea la fumat și limitarea consumului de alcool, factori care pot agrava efectele adverse

3. Sprijin psihologic și consiliere

Accesul la consiliere psihologică poate ajuta la gestionarea anxietății, depresiei sau schimbărilor de dispoziție
Discuțiile deschise cu medicul despre modificările sexuale și emoționale pot ajuta pacientul să le înțeleagă și să le accepte mai ușor

4. Intervenții medicale specifice, dacă este necesar

În cazul osteoporozei sau al altor complicații, pot fi recomandate tratamente preventive sau de susținere (fără a intra în detalii medicamentoase)
Ajustarea regimului de tratament hormonal, în funcție de răspunsul organismului și de evoluția bolii

Managementul eficient al efectelor adverse presupune colaborare strânsă între pacient și echipa medicală, o comunicare deschisă și un plan personalizat de urmărire și susținere. Astfel, tratamentul poate fi continuat în siguranță, cu un impact minim asupra calității vieții.

19-04-2025

Programeaza-te