Rolul reconstrucției microchirurgicale (lambouri libere) după rezecții extinse la nivel ORL

Ce este reconstrucția microchirurgicală?

Reconstrucția microchirurgicală este o tehnică modernă prin care fragmente de țesut – piele, mușchi, os sau combinații ale acestora – sunt preluate dintr-o zonă sănătoasă a corpului și transferate în zona afectată, unde sunt reconectate la vasele de sânge prin suturi realizate sub microscop. Aceste fragmente poartă denumirea de lambouri libere și permit refacerea unor defecte complexe rezultate după intervenții chirurgicale extinse, traumatisme sau infecții. Spre deosebire de grefele simple, reconstrucția microchirurgicală asigură o vascularizație proprie a țesutului transferat, ceea ce crește șansele de integrare și de recuperare funcțională și estetică.


 

Indicațiile reconstrucției microchirurgicale în ORL

• Rezecții extinse pentru tumori de cap și gât – la nivelul limbii, mandibulei, faringelui sau laringelui, unde este nevoie de refacerea atât a structurii, cât și a funcțiilor vitale (vorbire, masticație, deglutiție).
• Reconstrucția mandibulei și a maxilarului – după rezecții oncologice, traumatisme sau infecții severe.
• Defecte tegumentare și de părți moi – la nivelul feței și gâtului, unde aspectul estetic are un impact major asupra vieții pacientului.
• Rezecții asociate radioterapiei sau complicațiilor postoperatorii, care pot compromite integritatea țesuturilor.
• Situații complexe cu pierdere multiplă de țesuturi (piele, mușchi, os), unde reconstrucția clasică nu este suficientă.

Tipuri de lambouri libere utilizate

• Lamboul fibular – folosit în special pentru reconstrucția mandibulei, deoarece permite transferul unui segment osos lung, cu vascularizație proprie, capabil să înlocuiască porțiuni extinse de mandibulă.
• Lamboul antebrahial radial – indicat pentru defecte de mucoasă și părți moi (limbă, faringe, cavitate bucală); este subțire, suplu și oferă o mobilitate bună.
• Lamboul anterolateral de coapsă (ALT) – utilizat pentru defecte mari de țesut moale; are avantajul unei cantități suficiente de piele și mușchi, dar și a unui pedicul vascular lung.
• Lamboul scapular sau parascapular – potrivit pentru defecte de părți moi și os, oferind o suprafață întinsă de țesut cu textură variabilă.
• Lamboul iliac (creasta iliacă) – indicat pentru reconstrucții osoase complexe (maxilar, mandibulă), datorită formei și consistenței sale.
• Lamboul latissimus dorsi – conține mușchi și piele, fiind utilizat în cazurile care necesită volume mari de țesut.

Avantajele reconstrucției microchirurgicale

• Restabilirea funcțiilor vitale – permite pacienților să își recapete capacitatea de a vorbi, mesteca și înghiți corect, aspecte esențiale pentru calitatea vieții.
• Rezultate estetice superioare – redă conturul feței și al gâtului, contribuind la menținerea simetriei și a aspectului natural.
• Versatilitate – poate fi adaptată pentru diferite tipuri de defecte (osoase, musculare, cutanate sau mixte).
• Integrare biologică mai bună – țesutul transferat are propria vascularizație, ceea ce îi conferă rezistență și șanse mai mari de vindecare.
• Durabilitate pe termen lung – rezultatele sunt stabile, cu o rată scăzută de complicații pe termen lung în comparație cu alte metode reconstructive.
• Îmbunătățirea reintegrării sociale și profesionale – prin refacerea atât a funcționalității, cât și a aspectului estetic, pacienții pot reveni mai ușor la activitățile zilnice.
   

Riscuri și complicații posibile

• Probleme vasculare – tromboza sau spasmul vaselor anastomozate poate duce la compromiterea circulației și necroza lamboului.
• Necroza parțială sau totală a lamboului – apare atunci când vascularizația transferului este insuficientă.
• Infecții postoperatorii – mai frecvente la pacienții cu imunitate scăzută sau care au urmat radioterapie.
• Fistule și dehiscențe – deschiderea suturilor sau apariția unor comunicări anormale între structuri (de exemplu, fistula faringo-cutanată).
• Complicații la nivelul zonei donatoare – durere, slăbiciune musculară, cicatrici vizibile sau limitarea funcționalității locale.
• Riscuri generale chirurgicale și anestezice – sângerări, tromboze venoase, reacții la anestezie.

Recuperarea și îngrijirea postoperatorie

• Spitalizarea și monitorizarea lamboului – în primele zile după operație, pacientul este supravegheat atent pentru a verifica dacă lamboul este bine vascularizat. Monitorizarea circulației se face prin evaluări clinice frecvente și, uneori, prin metode imagistice.
• Îngrijirea plăgilor chirurgicale – atât în zona receptorului, cât și în cea donatoare, se aplică pansamente și se urmărește procesul de vindecare pentru a preveni infecțiile.
• Nutriția – pacienții pot necesita alimentație enterală (prin sondă) până la reluarea treptată a deglutiției normale. O dietă echilibrată accelerează vindecarea și regenerarea tisulară.
• Reabilitarea funcțională – logopedia ajută la redobândirea vorbirii și a capacității de comunicare, iar exercițiile de fizioterapie pot fi necesare pentru menținerea mobilității și a forței musculare.
• Sprijin psihologic – intervențiile ORL majore au un impact estetic și emoțional puternic; consilierea psihologică facilitează reintegrarea socială.
• Urmărirea pe termen lung – controalele periodice sunt esențiale, atât pentru supravegherea oncologică, cât și pentru evaluarea funcțională și estetică a reconstrucției.

Rolul echipei multidisciplinare

• Chirurgul ORL și microchirurgul – realizează rezecția tumorii sau a zonei afectate și reconstrucția propriu-zisă cu lambouri libere.
• Oncologul și radioterapeutul – stabilesc planul de tratament înainte și după intervenție, pentru a controla evoluția bolii.
• Anestezistul și echipa de terapie intensivă – gestionează actul operator complex și monitorizează pacientul în perioada critică postoperatorie.
• Logopedul – sprijină reabilitarea funcțională prin exerciții pentru reluarea vorbirii și a deglutiției.
• Nutriționistul – adaptează dieta pacientului pentru a favoriza vindecarea și a preveni carențele.
• Psihologul – oferă suport emoțional și ajută pacientul să se reintegreze social și profesional.
• Asistenții medicali specializați – contribuie la îngrijirea postoperatorie și la educația pacientului privind menținerea rezultatelor obținute.

21-07-2025