Diferențele dintre adenocarcinomul esofagian și carcinomul scuamos de esofag

Cancerul esofagian este o afecțiune agresivă, care include două forme principale: adenocarcinomul și carcinomul scuamos. Deși ambele tipuri afectează esofagul, ele diferă semnificativ prin localizare, factori de risc și caracteristici celulare. Acest articol îți oferă o privire clară asupra diferențelor dintre ele, pentru o mai bună înțelegere a diagnosticului și a opțiunilor de tratament.

Diferențele între adenocarcinomul esofagian și carcinomul scuamos de esofag

Doresc sa aflu mai multe detalii

Nume

Camp Obligatoriu

Prenume

Camp Obligatoriu

Telefon

Camp Obligatoriu

Mesaj

Camp Obligatoriu

Eroare procesare - ReCaptcha nu a fost validat

Apasand butonul “Trimite” confirmi ca esti de acord cu Politica de Confidentialitate GRAL Medical si Termeni si conditii

This site is protected by reCAPTCHA and the Google Privacy Policy and Terms of Service apply.

Cancerul esofagian este o afecțiune gravă, care apare atunci când celulele din mucoasa esofagului încep să se multiplice necontrolat. Deși nu este printre cele mai frecvente tipuri de cancer, incidența sa este în creștere, iar prognosticul depinde în mare măsură de momentul diagnosticării și de tipul histologic al tumorii. Cele două forme majore de cancer esofagian – adenocarcinomul și carcinomul scuamos – diferă semnificativ în ceea ce privește localizarea, cauzele, caracteristicile celulare și tratamentele asociate. Înțelegerea acestor diferențe este esențială atât pentru medici, cât și pentru pacienți, pentru a alege calea terapeutică potrivită și a îmbunătăți șansele de succes ale tratamentului.

Ce este adenocarcinomul esofagian?

Adenocarcinomul esofagian este un tip de cancer care se dezvoltă din celulele glandulare ale esofagului, responsabile cu producerea de mucus. Acest tip de cancer apare cel mai frecvent în porțiunea inferioară a esofagului, în apropierea joncțiunii cu stomacul, și este în general asociat cu modificări celulare cauzate de refluxul gastroesofagian cronic.

Una dintre principalele condiții precanceroase legate de adenocarcinomul esofagian este esofagul Barrett – o afecțiune în care mucoasa normală a esofagului este înlocuită cu un tip de țesut asemănător celui intestinal, ca răspuns la expunerea prelungită la acid gastric. În timp, aceste modificări pot duce la transformări maligne.

Adenocarcinomul esofagian este mai frecvent în țările occidentale, în special în rândul bărbaților de vârstă mijlocie sau înaintată, cu antecedente de reflux acid, obezitate sau fumat. Comparativ cu carcinomul scuamos, acest tip de cancer are o incidență în creștere în ultimele decenii, în special în zonele cu stil de viață occidental.

Ce este carcinomul scuamos de esofag?

Carcinomul scuamos de esofag este o formă de cancer care se dezvoltă din celulele scuamoase – celulele plate care căptușesc interiorul esofagului. Acest tip de cancer apare, de regulă, în porțiunea superioară sau mijlocie a esofagului și este, istoric, cel mai frecvent tip de cancer esofagian la nivel mondial.

Principalii factori de risc pentru carcinomul scuamos includ fumatul, consumul excesiv de alcool, consumul de alimente foarte fierbinți, deficiențele nutriționale (precum lipsa vitaminei A sau a zincului) și expunerea prelungită la substanțe iritante. De asemenea, anumite afecțiuni inflamatorii cronice ale esofagului pot favoriza apariția acestui tip de cancer.

Carcinomul scuamos de esofag este mai frecvent în regiunile asiatice, în Africa și în anumite zone din America de Sud, unde acești factori de risc sunt mai răspândiți. Deși în țările occidentale a fost depășit ca incidență de adenocarcinom, rămâne un diagnostic important, în special în rândul populației cu un stil de viață marcat de consumul de tutun și alcool.

Diferențe cheie între cele două tipuri

Deși ambele afectează esofagul, adenocarcinomul și carcinomul scuamos sunt entități distincte din punct de vedere anatomic, celular, cauzal și geografic. Iată cele mai importante diferențe:

🔹 Localizare anatomică

Adenocarcinomul apare frecvent în treimea inferioară a esofagului, aproape de joncțiunea cu stomacul.
Carcinomul scuamos se dezvoltă cel mai adesea în treimea superioară sau mijlocie a esofagului.

🔹 Tip celular și origine histologică

Adenocarcinomul provine din celule glandulare, care nu există în mod normal în esofag, ci apar în contextul unor modificări cum este esofagul Barrett.
Carcinomul scuamos ia naștere din celulele scuamoase care tapetează în mod natural esofagul.

🔹 Factori de risc

Adenocarcinomul este asociat cu reflux gastroesofagian cronic, esofag Barrett, obezitate și fumat.
Carcinomul scuamos este legat de fumat, alcool, nutriție deficitară, alimente fierbinți și expunerea la iritanți.

🔹 Distribuție geografică și demografică

Adenocarcinomul este mai frecvent în țările occidentale și afectează mai ales bărbații albi.
Carcinomul scuamos este mai frecvent în Asia, Africa și America de Sud și are o incidență mai mare în rândul persoanelor cu acces redus la îngrijire medicală.

🔹 Asocieri clinice

Adenocarcinomul apare adesea în contextul esofagului Barrett.
Carcinomul scuamos poate apărea la persoane cu leziuni inflamatorii cronice sau cu predispoziție genetică.

🔹 Tendințe epidemiologice

Adenocarcinomul are o incidență în creștere în ultimii ani în vest.
Carcinomul scuamos este în scădere în multe țări dezvoltate datorită reducerii fumatului și consumului de alcool.

Aceste diferențe influențează nu doar apariția bolii, ci și alegerea tratamentului și prognoza pacientului, ceea ce face ca identificarea corectă a tipului de cancer să fie esențială.

Simptome comune și specifice

Adenocarcinomul esofagian și carcinomul scuamos de esofag pot avea manifestări clinice similare, mai ales în stadii avansate, însă există și câteva diferențe subtile care pot orienta suspiciunea clinică.

🔸 Simptome comune (indiferent de tipul de cancer)

Disfagie (dificultate la înghițire) – inițial pentru alimente solide, apoi și pentru lichide
Scădere involuntară în greutate
Durere sau disconfort retrosternal (în spatele sternului)
Regurgitație sau senzație de blocaj alimentar în piept
Oboseală accentuată, legată de malnutriție sau anemie

🔹 Simptome mai frecvente în adenocarcinom

Arsuri gastrice frecvente și persistente (reflux gastroesofagian)
Senzație de greață sau plenitudine gastrică
Agravarea simptomelor digestive în poziție culcată
Istoric de esofag Barrett sau de tratament cronic pentru reflux acid

🔹 Simptome mai frecvente în carcinomul scuamos

Durere la înghițire (odinofagie)
Voce răgușită sau modificări ale vocii
Tuse persistentă, uneori cu sânge
Halena (respirație urât mirositoare), mai frecventă în stadiile avansate
Istoric de fumat și consum frecvent de alcool

Simptomele apar de obicei progresiv și sunt adesea ignorate în fazele incipiente. Din acest motiv, orice modificare persistentă a înghițirii sau disconfort esofagian ar trebui evaluat medical cât mai rapid.

Diagnostic

Diagnosticul cancerului esofagian, fie el adenocarcinom sau carcinom scuamos, necesită o abordare complexă care combină evaluarea clinică, investigațiile imagistice și analiza histopatologică. Diferențierea între cele două tipuri este esențială pentru alegerea tratamentului optim.

🔬 1. Evaluare clinică

Discutarea simptomelor pacientului (disfagie, scădere în greutate, reflux etc.)
Istoricul medical detaliat, inclusiv obiceiuri precum fumatul, consumul de alcool sau refluxul gastroesofagian cronic

📹 2. Endoscopia digestivă superioară (EGDS)

Investigația principală pentru vizualizarea directă a mucoasei esofagiene
Permite observarea leziunilor suspecte (ulcerații, îngustări, mase tumorale)
Se pot preleva biopsii pentru analiză histopatologică

🔬 3. Examenul histopatologic

Confirmă diagnosticul de cancer și stabilește tipul celular: adenocarcinom sau carcinom scuamos
Evaluarea gradului de diferențiere tumorală (scor de agresivitate)

🖼️ 4. Investigații imagistice pentru stadializare

CT (computer tomograf) toracic și abdominal – determină extinderea locală și prezența metastazelor
PET-CT – util în cazurile în care se suspectează diseminarea la distanță
EUS (ecoendoscopie) – evaluează profunzimea invaziei tumorale și ganglionii limfatici

🧪 5. Alte analize

Analize de sânge (hemoleucogramă, markeri inflamatori, funcție hepatică)
Teste funcționale respiratorii și cardiace, necesare în vederea planificării intervenției chirurgicale

Diagnosticul corect și complet nu se oprește la identificarea cancerului, ci include și stadializarea acestuia, pentru a orienta deciziile terapeutice și a estima prognosticul pacientului.

Tratament – există diferențe?

Tratamentul cancerului esofagian depinde de mai mulți factori: tipul histologic (adenocarcinom vs. carcinom scuamos), localizarea tumorii, stadiul bolii, starea generală a pacientului și comorbiditățile asociate. Deși multe abordări terapeutice sunt similare, există nuanțe importante în funcție de tipul de cancer.

🔹 Tratamentul chirurgical

Reprezintă o opțiune principală în stadiile localizate, când tumora poate fi îndepărtată complet.
În cazul adenocarcinomului, operația este frecvent indicată pentru tumorile din porțiunea inferioară a esofagului și de la joncțiunea esogastrică.
În carcinomul scuamos, intervențiile pot fi mai complexe dacă tumora este situată în treimea superioară a esofagului, apropiindu-se de gât.

🔹 Radioterapia

Este utilizată frecvent în tratamentul carcinomului scuamos, uneori chiar ca tratament principal (în cazuri inoperabile).
În adenocarcinom, radioterapia este adesea combinată cu alte forme de tratament pentru a micșora tumora înainte de operație.

🔹 Chimioterapia

Se folosește în ambele tipuri de cancer, fie înainte de operație (neoadjuvant), fie după (adjuvant), sau ca tratament paliativ în cazurile avansate.
Regimurile pot varia ușor în funcție de tipul histologic și răspunsul tumorii la tratament.

🔹 Terapia sistemică avansată

În formele avansate, inoperabile sau metastatice, se pot utiliza terapii sistemice pentru a controla boala și a ameliora simptomele.
Alegerea strategiei depinde de profilul molecular al tumorii și de răspunsul anterior la tratament.

🔹 Rolul echipei multidisciplinare

Tratamentul este stabilit de o echipă formată din oncolog, chirurg, gastroenterolog, radioterapeut și nutriționist.
Planul de tratament este personalizat pentru fiecare pacient în funcție de caracteristicile tumorii și de starea clinică generală.

Deși există suprapuneri în opțiunile terapeutice, adenocarcinomul și carcinomul scuamos pot răspunde diferit la tratamente, iar alegerea corectă a abordării este esențială pentru a îmbunătăți prognosticul și calitatea vieții pacientului.

16-05-2025

Programeaza-te